Aveam permis de conducere de mai bine de 10 ani și nu conduceam decât RA-RE-ORI. Marius, soțul meu, obținuse permisul puțin înainte de a ne lua prima mașină ... așa că
mi-am ocupat locul cel mai confortabil: .... cel din dreapta.

Știi cum e în locul ăsta?
E ... ca și cum ai conduce tu ... așa-i?

Am stat pe locul ăsta mai bine de 10 ani ... deși eram invitată adesea să fac schimb cu celălalt.
Dar! ... m-am ținut bine ...
Până când Anastasia împlinise deja 2 ani și începusem serviciul.

Pe vremea aia lucram la o creșă, așa că o luam și pe ea cu mine. O duceam cu căruciorul până acolo. Și ...
ce să vezi? Erau zile când ...
ploua?!
Și stresul meu cel mai mare în acele zile era dimineața când mă uitam pe geam și vedeam că ...
plouă!!!
 

Da’ de ceeeee?

Pentru că atunci ... trebuia să merg cu mașina.

Țin minte că aș fi dus-o pe Anastasia cu căruciorul și pe ploaie ... dacă era așa, o ploaie mai ușoară ...
numai să nu trebuiască să merg cu mașina.

Dar, erau zile când ... chiar trebuia. Mi-aduc aminte că într-o zi, la întoarcerea spre casă ne-a prins o ploaie din ăia zdravănă ... și cu toate păturicile mele .. a intra apa până ... aproape-n cărucior.

Și-atunci mi-am zis: „Gata! Nu se mai poate!”

„Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să deschizi ușa din dreptul volanului ... ușa din stânga. Asta-i singurul pas la care trebuie să te gândești. Și-apoi să-l faci."
„Și ...dup-aceea?”
...........................
Mă văd și acum cum îmi tremurau genunchii ... chiar și dinții-n gură.

Și da! Lupta cea mai mare era până deschideam ușa și mă urcam la volan.

Și-apoi pasul următor .. și ... următorul ... și tot așa . Vezi tu ...
eu mă-mpiedicam la primul pas pentru că nu-l știam de la-nceput la perfecție
pe-al treilea sau ... pe-al cincilea.

Dacă nu cunosc de la început toți pașii pe care-i am de făcut pentru a realiza ceva ....
dacă nu stăpânesc prefect pașii ce urmează să-i fac, atunci ... încep să mă-ndoiesc de
capacitatea mea de a face acel lucru ... și, când încep să mă-ndoiesc de capacitatea mea ...
încep să mă-ndoiesc și de valoarea mea, și-apoi voi vrea să fac lucrul ăla din ce în ce mai puțin ...
mai e un pic și distanța / prăpastia dintre mine și acel lucru pe care vreau să-l fac
devine din ce în ce
mai mare.

Așa s-a născut în cazul meu breșa perfecțiunii:
dacă nu stăpânesc de la început la perfect metoda / pașii de a face un lucru ... atunci ...
nu-l mai fac.

Știi despre ce vorbesc?
 

Dar tu? ...
De câte ori ai renunțat să începi să faci un lucru, numai pentru că
nu știai exact de la-nceput toți pașii
pe care-i aveai de făcut?

De câte ori vei mai alege să renunți  ...

doar pentru că ... nu ști perfect toți pașii?

Să nu încep un lucru doar pentru că nu sunt perfect pregătită pentru toți pașii pe care e nevoie să-i fac ... este o capcană. În care am căzut ... de muuulte ori. Au fost însă și experiențe pe care am acceptat să le trăiesc neștiind de la-nceput tot ce va urma să fie nevoie să fac ... am și ... riscat, cum zicem noi adesea.

Și ... știi ce e interesant?  ...
INDIFERENT de rezultatul experienței și de prețul plătit ...
beneficiul secundar a fost DE FIECARE DATĂ ... creșterea / dezvoltarea mea.

Dar în viața ta?
... ce experiența stă chiar acum în fața ta ... și ... parcă ai mai aștepta un pic ... să te mai pregătești ...
parcă nu știi chiar tot ce ai de făcut și vrei să mai afli înainte de a începe efectiv?
Gândește-te puțin la asta ...
............................
Ca să-ți fie mai ușor, ți-am pregătit o fișă pe care

o poti primi gratuit, de:

P.S.   Comentariile și/sau discuțiile pe marginea, pe mijlocul sau pe ....

... lângă subiect sunt permise și .... chiar încurajate ... :)